vineri, 8 ianuarie 2010

Oana Pelea - Jurnal

Voiam de mult timp sa scriu despre ea. Atat despre carte cat si despre ea, Oana Pelea. Pentru mine, irezistibila Oana Pelea, fiica si mai irezistibilului Amza. De fapt, n-am multe de scris, doar ca o consider o actrita remarcabila si, in urma lecturarii jurnalului si o persoana remarcabila. De altfel nu aveam nicio indoiala. Numai cand ma gandesc la mediul in care a copilarit si crescut. Fiica unui atat de mare actor, inconjurata de toti marii actori ai vremii... trebuie sa fi fost un mediu minunat in care sa te dezvolti ca om. Si din cate am citit in jurnal asa a fost. In plus mie mi-a placut intotdeauna si ca femeie. Desi (asa cum scrie ea si in jurnal) unora le-a parut o femeie urata, eu am vazut-o intotdeauna ca pe o femeie frumoasa. Spune cineva, nu mai stiu cine, e un citat celebru, ca "frumusetea vine din interior". Poate ca de aceea eu am vazut-o ca fiind frumoasa. Pentru ca, trebuie sa recunosc, sunt printre cei carora frumusetea (masculina sau feminina) fara nimic in "interior" nu ma atrage. Despre carte... inainte sa o citesc o prietena mi-a spus: "sa-mi povestesti ce ai simtit citind-o, am auzit ca multe femei s-au recunoscut in trairile ei". N-a fost cazul meu. N-as putea spune ca am gasit multe lucruri in comun, dar cartea mi-a placut. Bine, eu si sunt o impatimita a "jurnalelor". Nu sunt critic de carte, asa ca cred ca e de ajuns sa spun ca mi-a placut. In rest, va copiez cateva fragmente, pentru cei care nu ati citit-o inca. Sunt doar cateva pe care le-am retinut, despre gandurile ei. Pe langa acestea, am adorat toate povestioarele, amintirile despre momente si personalitati ale romanilor.
- ...am o certitudine: ca nu am habar de nimic. Ba nu, am doua. Prima e ca exista Dumnezeu. A doua - ca o iubesc pe mama."
- "mi-e dor de oameni delicati si buni.De oameni destepti si generosi. De educatie si traditie. Mi-e dor de bun-simt si bunavointa."
- "Daca am urat ceva in viata, a fost sa plec dintr-un loc in altul. Sa ma despart, sa las oameni in spatele meu."
- Am obosit, Batrane. Da-mi un semn ca mai e nevoie pe aici, cum zicea tata, de mine."
- "Daca as fi pe Luna si as privi Pamantul, as avea nostalgia Pamantului. As fi mult mai ingaduitoare."
- Ingerul meu are aripi grele de lemn din cauza pacatelor mele. Iarta-ma, ingere greu."

7 comentarii:

  1. De ce ai schimbat culorile blogului? Acum va trebui si Portugalia sa faca la fel cu drapelul ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. In mintea mea... mi s-a parut ca rosul si verdele acela erau culori care sa aduca pe blog ceva din spiritul sarbatorilor de iarna. Te cam dureau ochii si au adus mai multe critici :) Hai ca e mai simpatic asa!

    RăspundețiȘtergere
  3. "am o certitudine: ca nu am habar de nimic. Ba nu, am doua. Prima e ca exista Dumnezeu. A doua - ca o iubesc pe mama."
    Alina, ce-a spus Oana Pelea ma caracterizeaza intru-totul.
    Iti doresc ca binecuvantarile Lui sa se abata asupra ta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Jurnalul Oanei Pellea este superb! Dar ca sa recunosti asta iti trebuie si minte si suflet si mult umor! Si mmie mi a plactu dintotdeauna de Doamna Pellea!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim: aici chiar ai dreptate:ca sa-l "gusti"la adevarata valoare ai nevoie de tot ceea ce ai spus tu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Oana Pellea este super! Mi e doar groaza caci exista din ce in ce mai putin oameni de calitatea dansei....

    RăspundețiȘtergere