Sarbatori Fericite!

Vreau sa va doresc tuturor celor ce treceti pe aici: Sarbatori Fericite cu cei dragi alaturi! Pe 24 spre 25 la 12 noaptea imi voi pune o dorinta. Se spune ca la o asa mare sarbatoare se deschid cerurile. Si voi multumi Celui de Sus pentru toate clipele si zilele frumoase petrecute anul acesta alaturi de cei dragi si pentru puterea pe care mi-a dat-o atunci cand am avut nevoie sa trec peste momente mai grele. Voi reveni desigur cu poze de la irezistibilul Craciun in familie.

In Parcul Manastirii e iarna ca-n povesti!

O plimbare prin curtea Manastirii este irezistibila indiferent de anotimp. Insa iarna nu mai fusesem. Este ca-n povesti. Nu suntem noi maestrii in poze, plus ca-s facute cu telefonul, dar eu cred ca se vede cat e de frumos. In plus e o atmosfera de liniste si de pace sufleteasca si de comuniune cu Dumnezeu. Sigur, cu conditia sa nu fie o mare sarbatoare... atunci totul devine urat: lume multa, galagie... Eu n-am mers niciodata la marile sarbatori, in schimb imi place sa merg in zilele obisnuite cand am senzatia ca acolo ma linistesc, ma relaxez, ma apropii de Dumnezeu, imi recapat puterile si increderea.

Irezistibilul Egipt

De fapt voiam sa scriu despre cum pentru mine iarna este irezistibila. Dar n-am gasit pozele corespunzatoare si mi-a fost cam lene sa le caut. Asa ca am trecut de la iarn a la extrema cealalta. In Egipt au fost cateva lucruri care nu mi-au placut: mizeria, tiganeala si mancarea. Insa trebuie sa recunosc ca m-as intoarce oricand. Mai ales la Sharm El Sheik... In ciuda chestiilor enumerate mai sus, Egiptul e totusi irezistibil.

Mar cu scortisoara...

M-am hotarat. Sunt preferatele mele de aceste sarbatori. Pfff...pe langa multe altele traditionale... Dar sa-mi revin: am descoperit acum vreo 2 saptamani ciocolata cu mar si scortisoara de la Heidi, din colectia Winter Venture. Mmmmmmmmmmm... chiar ma duce cu gandul la iernile din copilarie, cand nu aveam dulciuri prea multe, asa ca ai mei faceau seara mere coapte la cuptor. Mere aveam destule de la tara. Si le bagau intr-o tava la cuptor, presarate cu scortisoara. Doamne, cum mirosea in toata casa si apoi stateam si salivam uitandu-ma la ele pana cand se mai raceau putin ca sa le pot manca. N-am mai facut asa ceva de ani buni. De ce? ... ar fi mai multe raspunsuri, dar asta e. Am descoperit ciocolata aceasta care mi-a adus aminte de acele seri. Exista si versiunea cu portocale si scotisoara, dar preferata mea este aceasta cu mar. Si am mai descoperit si turta dulce de la Kaufland. Cu ciocolata si cu forme frumoase: inimioare, braduti, cizmulite, semiluni... imi plac mult cele cu roz...

Inca un brad!

N-am rezistat si ne-am mai luat unul. Dupa ce l-am impodobit pe cel artifical pe care ni l-am cumparat impreuna in anul in care am inceput relatia noastra (adica are valoare sentimentala, aici vreau sa ajung) l-am vazut si pe acesta la Practiker. M-am indragostit de el instantaneu. Am luat-o pe calea ecologismului in ultimul timp si de cativa ani refuz sa mai cumpar brad natural. De parca daca nu cumpar eu, de-aia nu taie ei... Dar in fine. Auzisem de bradutii astia la ghiveci. La cumparaturile din week-end-ul trecut am vazut braduti argintii in ghiveci la Bricostore. Frumusei, dar cam scumpi pt criza asta si in ghiveci maaaare. N-am luat. Apoi am mers la Parctiker si acolo i-am gasit pe acestia. Sunt molizi. N-am rezistat si ne-am luat si noi unul. 25 de lei am dat pe el. Nu e dragut? Mie imi place. L-am si chinuit putin impodobindu-l. Nu miroase el foarte tare a brad, ca doar e molid, dar poate totusi dupa ce se obisnuieste cu atmosfera din dormitorul nostru... :) Sper sa reziste si sa-l avem si anul viitor, eventual il mut intr-un ghiveci ceva mai mare.

Iepure la cuptor. Cu conopida! Mmm...

Iar ne-am facut de cap. Gastronomic vorbind. Ideea e ca ne-am propus sa mancam in fiecare saptamana conopida, brocoli, varza (pe rand, nu chiar toate 3 saptamanal)... cica-s sanatoase. Poate ne transformam in iepuri. Pana una alta insa, iepurele l-am mancat. Cu conopida. Mie-mi place conopida, sotul nu se omoara dupa ea, dar in general mananca orice, asa ca... Am pus conopida la fiert, am lasat-o doar vreo 7 minute dupa ce a dat in clocot, ca mai sta si la cuptor. Am frecat pulpele de iepure cu sare, lamaie si piper, fiindca e o carne mai dulce. Le-am lasat vreo 10 minute, timp in care am facut un sos din ulei, o feliuta de unt, boia de ardei iute, usturoi pisat si frecat cu o lingurita de ulei si ghimbir. Am tavalit bine bucatile de carne prin sos si le-am mai lasat vreo 10-15 minute. Le-am pus apoi in tava cu ulei,1 pahar maaaare de vin (trebuia rose, dar am pus rosu amestecat cu alb, ca doar suntem romani descurcareti), o felie de lamaie, vreo 3 catei de usturoi, o ceapa taiata jumatati si ceva zeama de la conopida fiarta, cat sa stea carnea bine in zeama. Am pus o folie de aluminiu peste tava, gaurita ici colo si la cuptor, cam 40 de minute. Nu prea sunt eu atenta la ceas. Prefer sa incerc ca sa vad daca e facuta sau nu. Cand e carnea moale, am scos-o, am pus conopida in zeama din tava, am pus carnea deasupra, nu i-am mai pus folia si am mai lasat-o aproape 30 de minute la cuptor sa se faca si conopida si sa se rumeneasca pulpele. Am servit-o cu muraturi (logic!) si cu un sos de smantana cu usturoi. Noua ne place mult sosul asta (merge si cu iaurt, daca sunteti la regim). Si uite-asa, iar am mancat ca porcisorii: cate o farfurie din aia mare cum vedeti in poza, care a venit dupa cate un castron de ciorba de perisoare. Dar la vreo 2 ore distanta a urmat cate o jumatate de ora de bicicleta, ca sa dam jos eventualele grasimi. E delicioasa din punctul meu de vedere carnea de iepure. E usoara, frageda si mai schimbi gustul de pui:)

Colinde minunate de la Cargo

Am fost colindata. Mai devreme ce-i drept, dar ce colinde... Ce-mi plac colindele si colindatorii! Ce-mi place sa primesc colindatori! Ma rog, aici am si o dorinta: sa cante frumos. Pe mine m-au colindat vineri, pe 11 decembrie, baietii de la Cargo. Pfff, va spun eu ca e irezistibil un concert Cargo. Au cantat in clubul Hush din Pitesti si am fost la concert si acum doi ani si anul trecut. Numai ca, de data asta, s-a nimerit in preajma Craciunului si ne-au si colindat. Asa a inceput concertul: cu cateva colinde de pe albumul lor de colinde. Apoi le-au cantat pe celelalte. Pe toate impreuna cu publicul. Ce sa mai spun eu despre Cargo... muzica lor spune totul. Nu au dezamagit nici de data aceasta, au cantat aproape 2 ore, cu o pauza de o jumatate de ora. Ma intrebam la un moment dat, cat sa reziste si vocea? Cat sa duca si coardele vocale, mai ales in fumul si caldura aceea? Uite ca se poate. Asta e muzica adevarata.