sâmbătă, 5 decembrie 2009

Paris, mon amour









Paris... l'un de mes grands amours. Cum sa nu fie irezistibil? Stiam totul in teorie. Dupa 4 ani de facultate,cu prima specializare limba si literatura franceza, dupa multi alti ani de cultura si civilizatie franceza, stiam totul, dar nu vazusem nimic. M-am gandit in ce ordine sa pun pozele: ce mi-a placut cel mai mult? Nu merge. Mi-a placut totul. Dar, recunosc, cele mai mari emotii le-am avut in Pantheon si la Pere Lachaise. De fapt si acum, privind pozele, am simtit din nou acele emotii, la un nivel mai redus desigur, dar tot mi-au provocat un gol in stomac. Nu stiu cat de bine se vor vedea aici, dar voi afisa pozele pe care le-am facut la Pantheon, acolo unde se odihnesc, Voltaire, Emile Zola, Victor Hugo, Alexandre Dumas... Cum sa nu ma apuce emotiile stand in fata locurilor unde se odihnesc acesti mari titani? M-am simtit atat de mica in fata sicrielor, ca si cum as fi fost in fata lor. Si atat de onorata, in acelasi timp. M-am plimbat pe culoarele Pantheonului cateva ore, cautandu-i pe toti cei pe care ii stiam si ii simteam ca pe niste prieteni dragi. Sunt cei alaturi de care mi-am pierdut zile, dar mai mult nopti, sunt cei care m-au dus pe tarmuri si in vremuri de vis unde n-as fi ajuns fara ei. M-am odihnit apoi pe bancuta din fata monumentului funerar ridicat in memoria lui Antoine de Saint Exupery si a doua zi am mers la Pere Lachaise sa ii "vad" pe ceilalti. Si i-am gasit: Balzac, Proust, Nodier..., cativa romani celebri care se odihnesc in cel mai frumos si celebru cimitir din lume, George Enescu, Elvira Popescu, plus cativa dintre cantaretii care m-au incantat si ma incanta inca: Edith Piaff, Gilbert Becaud, Jim Morrison...
Ei, da. Asta m-a impresionat pe mine cel mai mult in Paris. A! Si atelierul lui Brancusi. Ceea ce nu inseamna ca Tour Eiffel, Arcul de Triumf, Champs Elysees, Louvre, jardins du Luxembourg, Sacre Coeur, Notre Dame, Dome des Invalides, La Villette, La Defense, Pompidou nu m-au lasat cu ochii atintiti si cu gura cascata. Dar despre ele, altadata. Acum sunt inca sub impresia puternica data de revederea pozelor de la Pantheon si Pere Lachaise. Si-mi vine sa ma apuc sa-i recitesc pe toti, pe toti... A, pentru o mai buna imagine, dati un clic pe poza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu