Iata, am revenit cu poze de la "irezistibilul Craciun". L-am petrecut asa cum am planuit, in familei, ca de obicei. Ma gandeam la cat de frumos trebuie sa fie Craciunul petrecut la tara. In familie bineinteles. Sa stai nu doar cateva ore, ci cateva zile cu toti cei dragi alaturi, mai ales cum a fost anul acesta si cu ceva zapada... Ma rog, in Pitesti era mai mult mocirla si ploaie. Ma gandesc ca pe la tara a fost mai bine. Pentru noi au fost cateva ore frumoase, incepute cu schimbul de cadouri, continuate cu masa... ca pe la romani. Ma tot gandesc la un Craciun la Viena. Asa, pt ca am auzit ca orasul e superb de sarbatori. Dar nici sa renunt la sarbatoarea petrecuta cu familia nu-mi vine. M-am gandit si la varianta Craciunului cu familia la Viena. Dar ma indoiesc ca ne-am putea aduna cu totii sa mergem si, in plus, dispare si farmecul adunatului in jurul mesei in intimitatea casei tale. Asa ca, raman deocamdata la aceasta varianta: Craciunul, irezistibil pt mine, e inca cel petrecut cu familia acasa. Si cum suntem familie maricica, sa specific: acasa la unul din noi. Nu conteaza la care. Tot acasa ma simt.
Postări
