Jeune et Julie

Acest articol face parte din cele dedicate jocului bloggeristic propus de Geocerr prin care de cateva zile incercam sa fim critici de bloguri.
Julie imi place. Atat cat am cunoscut-o din blogul ei. Un blog frumos, poate cu prea mult alb, ceea ce ii da o nota de seriozitate si maturitate. Am ramas putin uimita cand am vazut ca are doar 16 ani. Nu am cum sa o critic, pentru ca nu am cum sa fiu obiectiva. Ar trebui sa o privesc cu ochii mei de la 16 ani, sau macar 18. Si a trecut cam mult de atunci. Sa spun doar ca uneori imi pare prea melancolica si matura. Dar asta nu inseamna ca e de rau, nu? Mi se mai pare uneori ca se dezvaluie prea mult. Ca in jurnalul pe care il tineam si eu in adolescenta. Doar ca pe al meu il citeam doar eu. Pana mi l-a gasit mama :) inevitabil. Dar asta iar nu e de rau, ba din contra, arata ca e o fire deschisa. Imi plac zambetul larg din dreapta si florile din stanga, imi place ca iubeste Franta, ca si mine (foarte mult). Imi plac mult postarile in care e plina de optimism, sau cele vesele. Isi scrie trairile. E un altfel de blog, un blog ce ma face sa zambesc usor melancolic.