Fetite dulci ca-n Bucuresti ...

In jocul bloggeristic in care m-am inscris si in care incercam sa fim critici de bloguri, astazi e ziua Iuliei

Ii stiu blogul doar de vreo saptamana, de cand a inceput acest joc, dar tare ma bucur ca am avut ocazia sa-l descopar. In primul rand am devorat articolele ei despre vacante. Si eu sunt o impatimita a vacantelor. Si n-am fost in locurile in care a fost ea (cu exceptia Parisului). O chestie care mi-a placut mult: faptul ca are organizate frumos articolele: "din viata", "blog de Bucuresti", "vacante si calatorii". O chestie pe care trebuie sa o fac si eu. Sa vad daca ma descurc. Sa mai recunosc, ca si in cazul celorlalti participanti la joc, imi plac cu precadere articolele care dezvaluie cate ceva din viata, sentimentele, trairile ei. Si are articole foarte frumoase in categoria asta. Le prefer cu mult mai mult pe acestea decat pe cele in care comenteaza diverse chestii din viata noastra a tuturor: vezi politica, guvernare, criza... Probabil pentru ca atat m-am saturat de ele la televizor (incat am ajuns sa nu ma mai uit cu zilele). Mi-au placut din viata ei, povestea masinii de paine :)), povestea "de miercuri dimineata", sau cea "de week-end", sau faptul ca am aflat ca foloseste iesirea de la "Timpuri Noi". Pentru mine astea-s povestiri savuroase. Inca ceva: Iulia m-a invatat sa pun linkuri!!! Adica si-a dat seama nu doar ca nu stiu sa o fac, dar si de faptul ca as vrea sa stiu. Si mi-a scris pe mail!!! Ca un prieten. cred ca daca as fi cunoscut-o in realitate mi-ar fi placut din prima. Si mi-ar fi devenit si prietena.
E un lucru ... nici nu stiu exact cum sa definesc: mi se pare ca interfata blogului nu reda exact felul ei de a fi. M-as fi asteptat la culori mai vesele. Parca gri-ul acela e cam barbatesc. La prima vedere as crede ca autorul e un barbat. Aici s-ar putea sa nu fiu foarte obiectiva, intrucat eu am o problema cu culorile. V-aduceti aminte de rosul si verdele de pe blogul meu?!