O plimbare prin curtea Manastirii este irezistibila indiferent de anotimp. Insa iarna nu mai fusesem. Este ca-n povesti. Nu suntem noi maestrii in poze, plus ca-s facute cu telefonul, dar eu cred ca se vede cat e de frumos. In plus e o atmosfera de liniste si de pace sufleteasca si de comuniune cu Dumnezeu. Sigur, cu conditia sa nu fie o mare sarbatoare... atunci totul devine urat: lume multa, galagie... Eu n-am mers niciodata la marile sarbatori, in schimb imi place sa merg in zilele obisnuite cand am senzatia ca acolo ma linistesc, ma relaxez, ma apropii de Dumnezeu, imi recapat puterile si increderea.
A inceput pt ca aveam timp liber destul. Acum nu mai am, dar mi-a devenit drag. Imi place viata, imi place sa ma bucur de cat mai multe din cele pe care Dumnezeu ni le ofera zi de zi, imi place sa scriu despre ele, ca un fel de multumire pt ca mi-au fost daruite. Si poate astfel, ii voi face si pe altii sa descopere frumusetile si bucuriile vietii printre toate cele ce, la prima vedere, pot parea urate si triste in vietile noastre.
O ctitorie care face sa ti se taie respiratia!
RăspundețiȘtergerePoze minunate!
Toate cele bune!
Asta e iarna pe care o iubesc, cea din pozele tale :D
RăspundețiȘtergere