Am intrat in atmosfera de Craciun

Am inceput sa simt importanta sarbatorilor de iarna destul de tarziu. Asa mi se pare acum, privind in urma. Cred ca undeva cam dupa ce am terminat facultatea. Frumusetea, da. Pe aceea o simteam de copil, mai ales datorita lui "Mos Gerila" ca asa-i ziceam in acele vremuri. Asta era cel mai important. In rest, la tara noi nu prea mergeam iarna, pt ca drumul era foarte greu accesibil. Se mai deosebeau prin faptul ca ai mei stateau mai mult acasa, pt. ca aveau mai multe zile libere, stateam la mai multe cozi, pt. ca aduceau ceva mai multa marfa la alimentara, uneori aveam si portocale. A, da! Mai era bradul. Toata copilaria mea, am avut brad in casa de Craciun. Brad adevarat, nu molid. Brad pe care il tineam pana la Sf. Ion, pt.ca nu se scutura si pe care ai mei il procurau datorita relatiilor de pe la serviciu (lucrau la un institut de pomicultura). Ce mai era... curatenia generala. Asta ma dispera. Desi era si curatenia saptamanala din timpul anului, de Craciun si de Pasti se facea o curatenie, de ziceai ca e casa nelocuita de un an. Si cam asta era tot. Dupa revolutie si dupa ce m-am mai maturizat, chestie care la mine a intervenit ceva mai greu :) am inceput sa simt cu adevarat frumusetea si importanta sarbatorilor de Pasti si de Craciun. Lucrurile s-au schimbat din punct de vedere economic si mental, am inteles si semnificatia religioasa, despre care in vremea comunista n-aveam habar. Acum, pentru mine sarbatorile de iarna sunt de nerezistat. Le ador si oricat de multe probleme sa zicem ca as avea, toate palesc in fata acestor sarbatori. Oricate suparari ar fi, tot reusesc sa le uit si sa intru in atmosfea de sarbatoare si de Craciun. Nasterea Domnului e o mare bucurie. O bucurie pe care neaparat trebuie sa o traiesc impreuna cu familia. N-as putea concepe aceste sarbatori petrecute altfel decat cu familia: parinti, socri, frate, cumnata, nepoata, parintii cumnatei, schimbul de cadouri, bucuria revederii cu cei care vin mai de departe, casa impodobita, caldura sufleteasca, mancarea mmm... pt. ca fiecare vine cu specialitatea casei... va spun eu, e chiar irrrezistibil. Deocamdata ne pregatim. Noi am impodobit pomul si apartamentul, ca sa ne bucuram mai mult timp de atmosfera. Am trait bucuria impodobirii de 2 ori: acasa, cu sotul si la scoala cu copiii. Din pacate pozele de la scoala nu-s foarte reusite, dar se vede totusi bucuria pe care au simtit-o si ei, impodobindu-si clasa cu entuziasm. M-am bucurat pentru bucuria si copilaria lor. Are parti mai bune si parti mai proaste decat a noastra. Aceasta e una din partile bune.