Dialog profesor - student

Am primit acest mail de la un amic, preot in America, anul trecut cand am pierdut-o pe mama. Am vrut de mult sa il public, dar era in engleza si mi-a fost lene sa-l traduc. Azi m-am hotarat:

Un profesor de filosofie, ateu, vorbeste studentilor despre problema "credintei". Il intreaba pe unul dintre studentii pe care ii stia crestini:
Profesor: Esti crestin tinere?
Student: Da domnule.
Profesor: Deci crezi in Dumnezeu?
Student: Desigur domnule.
Profesor: Crezi ca Dumnezeu este bun?
Student: Bineinteles.
Profesor: Si crezi ca este puternic?
Student: Da domnule.
Profesor: Fratele meu a murit de cancer, desi s-a rugat zilnic sa fie vindecat. De fapt multi dintre noi ne rugam, sau ne-am rugat pentru cineva sa fie vindecat. Si asta nu s-a intamplat. Si atunci cum este Dumnezeu bun?
Studentul tace cu capul plecat.
Profesor: Nu ai un raspuns. Hai sa mai incercam. Exista rautate in aceasta lume?
Student: Da, exista.
Profesor: Exista rautate si exista peste tot in lume. In lumea pe care Dumnezeul tau a creat-o. Exista boala, imoralitate, ura, uratenie. Cine le-a creat.
Studentul tace.
Profesor: Exista 5 simturi prin care putem identifica si observa lumea creata de Dumnezeul vostru. Dar l-ai vazut vreodata pe acest Dumnezeu?
Student: Nu domnule.
Profesor: L-ai simtit, l-ai gustat, l-ai mirosit, ai avut vreo perceptie asupra lui?
Student: Nu domnule.
Profesor: Esti student la stiinte si in ciuda acestora tot crezi in existenta lui?
Student: Da, cred.
Profesor: Si totusi, conform protocolului demonstrat de catre stiinta, Dumnezeu nu exista, daca nu ai avut niciun fel de perceptie asupra lui. Cum poti sa crezi in existenta lui?
Student: Domnule profesor, in ceea ce priveste relele care exista in lume. Haideti sa o luam asa: exista caldura?
Profesor: Da.
Student: Si exista frig?
Profesor: Da
Student: Nu domnule, nu exista frig. Exista caldura: multa, extraordinar de multa, putina, sau deloc. Absenta caldurii este frigul. Exista intuneric?
Profesor: Da
Student: Va inselati din nou. Exista doar lumina. Multa, putina sau deloc. Intunericul este doar absenta luminii. Vedeti conceptul de Dumnezeu ca pe ceva ce poate fi masurat. Spuneti-mi, ii invatati pe studentii dumneavoastra ca omul se trage din maimuta.
Profesor: Da. Este teoria evolutiei.
Student: Si ati observat cumva aceasta evolutie cu ochii dumneavoastra? A observat cineva aceasta evolutie?
Profesorul scutura capul zambind.
Student: Si atunci daca nimeni nu a vazut-o, de ce credeti in ea?
Studentul se intoarce catre sala: A vazut cineva creierul domnului profesor? L-ati atins, l-ati simtit, l-ati mirosit, sau gustat?
Studentii rad.
Student: Conform protocolului demonstrat al stiintei, domnule profesor, nu aveti creier. Si atunci noi cum de avem incredere in dumneavoastra si in ceea ce ne invatati?
Profesor: Banuiesc ca e vorba de aceeasi credinta.
Student: Exact domnule.
Studentul era Albert Einstein.

Nimicuri pe fuga

Inca un ministru idiot!

Nemultumirile legate de idiotii care sunt numiti politic in fruntea unor ministere nu fac obiectulu blogului meu, dar azi nu m-am putut abtine. Aud ca ministrul muncii a venit cu o idee mirifica. Bai, astia chiar nu gandesc??? Cica alocatiile copiilor sa fie stabilite in functie de veniturile parintilor. Adica daca parintii au venituri mari, copiii sa aiba alocatii cat mai mici. Eventual sa nu le mai dam nimic, nu??? Prin urmare nici macar copiii sa nu mai fie egali in fata legii. Astia, ministrii, or fi auzit de chestii ca "discriminare", "psihologia copilului", "drepturile copilului"...??? Si daca n-au auzit de ce ma-sa se baga unde n-au habar?
Sa-i mai fac cateva sugestii acestui ministru:
- propun ca pentru copiii ai caror parinti au venituri mari sa nu mai fie invatamantul gratuit, ci cu taxa. Sau sa nu-i mai primim in scolile de stat, ci sa fie obligati sa mearga la scoli particulare. Si ia gandeste-te bai, ministrul lu' peste, ce de economii faci si cu chestia asta! E exact acelasi lucru pe care vrei sa-l faci tu cu alocatiile!
Nici de copii nu mai aveti loc in tara asta, cretinilor!

Casa mea... din vis!

Se spune ca lucrurile bune vin pe neasteptate, nu? Sunt nascuta in zodia Taur. Nu c-as crede in horoscop, dar se spune ca e zodie de pamant si ca iubim natura. Pai da! Sigur ca o iubesc si inca cum! N-am indraznit niciodata sa visez ca voi avea o casa a mea, o casa pe pamant cu gazon si flori... Si totusi in 2006, un coleg de serviciu imi povesteste cum nu reuseste sa vanda un teren primit de la soacra, pentru ca terenul nu e chiar la strada, in rand cu celelalte case, ci retras la vreo 60 m in spate. Si mi-l deseneaza pe hartie. Hmmm, pentru mine ar fi fost terenul ideal. Mai trec cateva luni si intamplator ii povestesc iubitului meu despre cum, desi lasase la pret, colegul meu inca nu il vanduse. Si ne hotaram sa mergem sa il vedem... asa, doar ca idee, pt ca pretul era bun. Am mers si... ne-am indragostit de el. Colegul meu (si bun prieten de altfel) ne da un pret cu inca 3 euro mai jos. Va dati seama urmarea, nu? L-am luat! Si cu un credit de nevoi personale pe care il dam gata la sfarsitul acestui an.
In decembrie arhitectul ne-a inmanat proiectul casei pe care ne-am dorit-o: doar cu parter, dar cu un pod mai inalt in care sa putem amenaja un al treilea dormitor, in cazul in care Dumnezeu ne da 2 copii... Am fi vrut sa demaram si constructia casei, ca daca tot terminam creditul, sa facem altul, nu? Ca de... Stiti discutiile cu cat de tare au scazut preturile si cum piata imobiliara si a constructiilor este in scadere... Va spun eu: mentalitatea constructorului roman ar fi cam aceasta: decat sa accept mai multe contracte la un pret normal, mai bine trag cat pot de mult dupa unul (munca mai putina, bani mai multi). Pe de alta parte, ei cer, daca gasesc prostul sa dea... bravo lor! Exemplu concret: fratele meu si-a construit o casa cu 80 mp mai mare in 2007 cand preturile materialelor erau in general duble fata de cele de acum. Pret la rosu: 190.000 lei. Ce pret credeti ca am primit eu de la un constructor pt o casa mai mica cu 80 mp si repet in anul in care materialele sunt la jumatate? Ati ghicit! Acelasi!
Asa ca deocamdata stam si ne uitam la casa noastra pe hartie si visam la casa noastra pe pamant...
Dar va spun sigur: casa mea din vis e irezistibila! :)

Cadou

14 februarie... dupa cum spuneam, nici nu o consideram o zi nemaipomenita, nici nu trecem indiferenti pe langa ea. Acum 3 ani, am primit inelul de logodna, acum 2 ani am fost la Paris, anul trecut am fost singura ca domnul era in misiune, anul acesta planuisem s-o facem lata la KFC :)) N-a mers, pt ca am fost invitati la ziua bunicii din partea sotului. Eu am scris un articol pe blog :), iar el a venit acasa cu o cutie! Vedeti voi ce era in ea...

De si Din dragoste

Nu sunt nici pro nici contra "Zilei Indragostitilor". Sunt de acord ca nu e o sarbatoare romaneasca, dar nu sunt atat de indignata cum sunt unii in privinta ei. Eu, sincer, am impresia ca acesti indignati sunt putin frustrati din acest punct de vedere: al dragostei. Eu cred ca dragostea trebuie sa fie sarbatorita. Chiar foarte des, nu neaparat pe 14 februarie. Sunt indragostita si sunt fericita pentru asta si, desi nu ne facem cadouri special in aceasta zi, nici nu trecem nepasatori pe langa ea. Anul acesta am fi vrut sa dam o fuga pe la KFC. Sa ne destrabalam culinar, fiindca suntem fani, dar incercam sa "o facem lata" cat mai rar :).
Insa cum nu-mi place sa vorbesc despre mine, am sa vorbesc despre alti indragostiti. Cred ca oamenii se nasc sub diferite semne. Cred ca unii se nasc cu o karma buna, altii din contra. Si mai stiu ca m-am nascut cu o karma buna. Fara sa fiu vreo vedeta sau vreo posesoare de conturi babane in banci (pentru unii asta inseamna norocul) sunt o norocoasa. Si eu si el.
La fel si cei despre care vreau sa scriu. Amandoi s-au nascut cu o karma buna. Nu fac si n-am facut vrodata pasiuni pentru actori, cantareti... Sunt unii care imi plac si atat. Pentru acestia doi insa, am o afinitate speciala. De ce imi par irezistibili:
- pentru ca sunt talentati cu adevarat (ea a cunoscut succesul de la 14 ani, are o voce de inger si e atat de frumusica; sotul ei spunea intr-un interviu: "ma sublime femme...". Ce declaratie frumoasa!)
- pentru ca amandoi adora Franta si au ales sa locuiasca nu la Hollywood, ci in sudul Frantei.
- pentru ca sunt impreuna de 12 ani si in tot acest timp nu au fost zvonuri de luat in seama despre eventuale "devieri" de la relatia lor.
- pentru ca nu stau despartiti mai mult de 15 zile si cand sunt impreuna, lasa problemele la serviciu, ma rog, pe platoul de filmari, sau in studioul de inregistrari.
- pentru ca sunt discreti.
- pentru ca nu au incercat sa se schimbe unul pe altul (ceea ce este, dupa mine, secretul unei adevarate relatii de iubire). Intrebata la un moment dat daca "a reusit sa-l imblanzeasca", ea a raspuns: "cum adica? ca pe un leu?... nu, nu, totul a fost de comun acord. Imi este greu sa explic, stiu doar ca este ceva natural, clar si frumos".
- pentru ca "gelozia" (ce cuvant si sentiment urat si ieftin) nu exista in cuplul lor. Tot ea, intrebata daca nu o deranjeaza faptul ca exista o multime de femei care ravnesc la barbatul ei, raspundea: "Nu. Mi se pare ceva normal. Si eu l-as strange in brate tot timpul."
- pentru ca doar impreuna sunt completi: "I was in some strange kind of fog before we met... but being with Vanessa and having a family with her... just made things come together for me." - spune el.
- pentru ca au un stil nonconformist si pare ca nu-i intereseaza ce-ar putea crede sau spune altii despre ei. Pentru ca se vede ca pun pe primul plan ceea ce au impreuna: relatia si familia.
- pentru ca am gasit atatea asemanari intre povestile noastre...
P.S. Acesta poate fi considerat un cadou de Ziua Indragostitilor! La multi ani, iubirea mea!

Ranca in plina iarna

Un week-end la Ranca. Pentru prima data. Am plecat foarte curioasa si sigura in acelasi timp ca o sa-mi placa. Asta dupa ce l-am refuzat categoric pe fratele meu care a venit la un moment dat cu propunerea: Azuga. Nu-mi place Valea Prahovei si nu-mi plac statiunile de acolo. Pe langa faptul ca sunt mizerabile, mizerabile, nici macar nu imi par a fi statiuni. Sunt niste orasele de la munte. Nu mergi acolo ca sa te relaxezi... cel putin nu aceea e ideea mea de relaxare. Si despre Ranca am auzit pareri negative, dar in general de la cei care au fost vara: ca e galagie pentru ca se construieste mult si ca nu ai ce face. Dar, am mers pe ideea ca, fiind iarna, nu se construieste, discoteci si terase nu sunt, deci n-are de unde sa fie galagie, cat despre ce-i de facut in statiune, faptul ca sunt 3 partii de ski, 2 de sanius si un patinoar mi s-a parut de ajuns pentru un week-end. Pe scurt ne-am intors cu ideea ca anul viitor sa mergem pentru o saptamana. Zapada cata vrei, drum curatat, pensiuni destule, cateva hoteluri pentru cei care sunt adeptii hotelului, partii, teleski ieftin, nu tu aglomeratie infernala, nu tu smekeri pe partie, liniste in timpul noptii, desi am stat intr-o pensiune la cativa metri de drum, partie pentru incepatori, medie si avansati, echipament pentru inchiriat cat vrei, atv-uri, locuri de parcare, o partie luminata noaptea, patinoarul si el cu nocturna. La patinoar de exemplu am platit exact cat platim si la Pitesti: 10 lei ora cu patine de la ei... Noi am avut tot ce-am vrut. Poate mai multe spun pozele :).